Ghid de scriere dramatică

Kit de scriere dramatică

Manual realizat în cadrul proiectului „Mănâncă mâncare”

- 2012 -

Autori: Rareș Crăiuț și Adina Rațiu

 

Un proiect educativ teatral şi gastronomic

Componenta teatrală a proiectului „Mănâncă mâncare” este o componentă  de educaţie participativă  prin mijloace teatrale adresat tinerilor, implementată în colaborare cu Slow Food Cluj Transilvania.

Cu acest proiect dorim să implicăm tineri care să înveţe ei înşişi şi sa îi înveţe şi pe colegii lor despre alimentaţie sănătoasă şi probleme de imagine corporală în relaţie cu alimentaţia. Acest proces educaţional şi auto-educaţional va fi făcut posibil prin intermediul unei metode de lucru şi creaţie cunoscută generic sub numele de scriere de scenarii prin teatru colaborativ.

Teatrul colaborativ presupune lucrul unei echipe de teatru (profesioniste sau neprofesioniste)  care, pornind de la o problemă, crează un text în baza căruia produc o serie de situații cu caracter dramatic care pot fi dezvolate ulterior în piese de teatru, lucrări scrise sau stau la baza unei imagini sau a unui film.

Rezultatele unui asemenea proces cognitiv şi emoţional sunt de cele mai multe ori remarcabile indiferent de gradul de pregătire sau nepregătire artistică, rezultat remarcabil susţinut şi generat de convingerea cu care participă membrii unei echipe la un asemnea proiect.

Teatrul colaborativ se bazează pe crearea şi dezvoltarea unor ablităţi cum ar fi:

·         dezvoltare a încrederii  şi abilităţilor de comunicare,

·         dezvoltarea abilităţilor de cercetare şi aplicarea a informaţiilor obţinute într-un proces creativ

·         stimularea lucrului în echipă şi a creativităţii individuale şi colective

·         dezvoltarea de abilităţi organizatorice necesare procesului managerial şi de producţie teatrală

·         dezvoltarea autonomiei şi responsabilitzarea individului

Obiectivele unui astfel de proiect ar putea număra :

-dezvoltarea de ateliere de lucru după orele de şcoală, pentru adolescenţi, folosind activităţi de artă teatrală colaborativă* pentru a promova informarea despre alimentaţie corectă, obiceiuri de consum şi percepţii sociale.

-crearea de spectacole de teatru, organizate şi jucate de adolescenţi, care să dezbată probleme sociale cum ar fi alimentaţia (slow food-fast food) sau integrarea în societate (cum arăţi, cum te porţi, cum acţionezi)

-dezvoltarea de  competenţe de  advocacy ale adolescenţilor cu vârsta de 16-18 ani având în vedere că treatrul colaborativ este o metodă de lucru în prezentarea problemelor unui public divers, metodă care poate fi aplicată individual de către participanţi după încheierea programului pentru a reflecta alte problematici sociale.

Prin realizarea atelierelor de teatru colaborativ, beneficiarii direcţi vor:

·         fi capabili să îşi informeze colegii despre consumul corect de produse alimentare şi deciziile privind sănătatea

·         avea o atitudine de susţinere şi de înţelegere faţă de oamenii care suferă de tulburări de alimentaţie

·         recunoaşte riscurile şi situaţiile de risc în ceea ce priveşte produsele alimentare şi nutriţia

·         pune accent pe luarea deciziilor, caracterul afirmativ şi relaţionarea în raport cu diferite probleme personale relevante

·         susţine menţinerea schimbării de comportament prin viaţa lor de zi cu zi, în sensul unui mod mai sănătos de viaţă

·         putea să îşi consolideze comportamentul prin idei creative şi decizii personale luate în serios

·         dezvolta abilităţi de comunicare şi colaborare

Dintre schimbările pe termen lung, scontate ale unui astfel de proiect, putem menţiona:

·         influenţă importantă privitor la problemele de sănătate şi la un sentiment de mândrie împărtăşit cu familiile extinse ale participanţilor la proiect

·         îmbunătăţirea imaginii tinerilor în rândul  publicului adult şi general

·         mai mulţi adulţi care să asculte vocea tinerilor cu referire la  probleme de sănătate importante

·         posibilă îmbinare de arte şi proiecte civice bazate pe metode colaborative teatrale

·         acoperire media privind probleme specifice cu care se confruntă adolescenţii şi ONG-urile şi implicarea şcolilor în crearea de soluţii

·         dezvoltarea de relaţii între colegi, ce se pot transforma într-o acţiune civică

·         apreciere mai largă a talentelor şi a resurselor existente în  liceele din Turda si Cluj Napoca

Ce este şi ce face acest kit?

Talentul nu poate fi predat sau învăţat. Talentul este nativ şi ⁄ sau dezvoltat în urma efortului depus în munca de creaţie. Scopul acestui material este de introduce arta de scriere dramatică unor elevi care nu au experienţă în acest domeniu, oferind puncte de reper care sunt valabile pentru marea majoritate a scenriilor dramatice.

Categoria vizată de acest kit este în special cea a elevilor de liceu. În urma parcurgerii materialului şi a exerciţiilor aferente:

1.         veţi intelege diferenţa între narativ şi dialog

2.         veţi invăţa despre un proces de scriere a unei piese de teatru şi veţi participa în mod individual (sau pe echipe) la simularea unui astfel de proces

3.         veţi putea demonstra cunoşterea conceptelor de introducere, cuprins, incheire  şi al încercărilor prin care personajul principal trebuie sa treaca pentru a-şi atinge obiectivul.

4.         veţi invăţa despre crearea unui unui personaj

5.         veţi putea rescrie şi revizui un text dramatic

6.         veţi invaţa despre forma în care trebuie să se încadreze piesele de teatru.

Kitul a fost structurat în nouă părţi: 

1. Introducere in scenaristică
2. Structura piesei de teatru
3. Personajele
4. Decorul
5. Dialogul
6. Didascaliile
7. Alte probleme de continut
8. Rescrierea si verificarea piesei
9. Index terminologic

Ar fi indicat să parcurgeţi materialul de la partea 1 până la partea a 8 –a în ordine, deoarece scenariul poate fi scris din aproape în aproape şi prin rescrieri succesive. Partea 9 este facultativă şi servește mai mult de suport pentru celalte părţi. Cel mai important lucru este să începeţi să scrieţi şi să nu vă lăsaţi păgubaşi până nu aţi terminat măcar o versiune!!! Foarte multe opere literare nu ajung niciodată la public deoarece autorii se tot răzgândesc şi nu reuşesc să finalizeze niciodată. Când aţi terminat o versiune a piesei de teatru atunci puteţi să vă puneţi în aplicare îndoielile şi să reveniţi, să rescrieţi, să modificaţi.

1. Introducere în scenaristică

Nu încercaţi să scrieţi o capodoperă. O problemă a scriitorilor este că deşi încep să scrie ceva de multe ori se întâmplă să nu mai termine.

Totuşi dacă tot veni vorba: De unde să începeţi?

Sursa de insipiraţie poate fi orice: articol de ziar, o replică, poate chiar titlul, un subiect interesant etc. Oricum ceva care vă stârneşte interesul. Poate chiar o replică sau scena de final.

De reţinut e şi faptul că, cu cât scrieţi mai multe pagini, cu atât lucrurile tind să se complice şi să se îngreuneze. O piesă de zece minute ar trebui să se întindă pe cam 10 pagini. Evident, acest lucru depinde şi de pauze.

2. Structura piesei

Piesele de teatru au trei părţi: început, mijloc şi final. Fiecare din aceste parţi se împart în mai multe unităţi dramatice narative numite acte (ex Actul 1, Actul 2, Actul 3) care se sub împarte in scene (Scena 1, Scena 2, Scena 3).Scenele sunt de obicei cele mai mici unităţi dramatice narative, sunt ca celulele care compun un organ (actele) care compun un corp (piesa de teatru).

Un lucru esenţial pentru o piesă de teatru este conflictul. Conflict nu înseamnă neapărat două personaje care se ceartă. Poate fi vorba de un conflict interior, al unui singur personaj. Pe scurt, ideea de bază într-un conflict e că cineva vrea ceva. Structura clasică a unei piese de teatru cu conflict este:

1.         Personajul doreste ceva.

2.         Personajul incearca sa obtina acel ceva

3.         Personajul intalneste obstacole in atingerea obiectivului.

4.         Personajul reuseste/esueaza in incercarea de a obtine obiectul dorit

5.         In urma incercarilor, personajul sufera transformari.

În funcţie de logica personajelor şi de ideea de conflict, personjele nu se vor opri din a-şi dori (destul de) mult acel ceva, asigurînd astfel desfăsurarea unei acţiuni bune.  

În teatrul clasic, textul piesei de teatru reprezintă un moment de decupaj de maximă intensitate dintr-o poveste mai largă. Sau mai multe momente de maximă intensitate. Sigur că pentru a ajunge la aceste momente de maximă intensitate e nevoie de alte elemente şi momente care conduc la acestea. Uneori piesele încep prea ``devreme`` din acest punct de vedere al temporalităţii. Unele dintre cele mai reuşite piese de teatru încep în mijlocul acţiunii şi publicul află informaţiile relvante pe măsură ce se desfăşoară acţiunea.

Conflictul trebuie să fie evident în totate părţile piesei: început, mijloc punct culminant şi final. Conflictul şi elemnte componente ale conflictului trebuie să se contureze şi să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în piesă.

Genul piesei ar trebui să fie egal pe întreg scenariul. Nu poate fi o comedie o treime şi o dramă pe două treimi. Decât în cazuri extreme în care această schimbare de registru adaugă ceva nou ca informaţie.

O regulă generală în teatru este să nu te repeţi. Decât dacă repetiţia unei acţiuni sau a unei replici are un anumit sens. Publicul se plictiseşte dacă vede ceva de două ori. La fel cum se plictiseşte dacă nu află ceva nou. De aceea informaţia şi surprizele trebuie dozate atent pe întreaga desfăşurare a piesei. 

3. Personajele

Fără personaje nu există teatru. Fie că e vorba de locuitorii unui oraş sau de un om în burta unui peşte, toate piesele de teatru au personaje.

Personajele au trei tipuri de caracteristici: fizice, sociale şi psihologice. Caracteristicile fizice se referă la înălţime, culoarea părului, greutate etc. Caracteristicile sociale se referă la educaţie, mediu, statut social, istoria personală sau cea de familie. Caracteristicile psihologice au legătură cu felul în care personajul reacţionează sau de predispoziţiile sale.

Când vă gândiţi la personajele voastre, atribuiţi-le cât mai multe dintre aceste caracteristici. Multe din aceste trăsături se vor reflecta oricum indirect, în felul în care se comportă sau cum acţionează. Puteţi folosi o fişă de profil a personajului în construcţia personajului.

Profilul personajului

Nume: ___________________________Varsta: ____________________

Familie: _________________________________________________

Habitat: _____________________________________________________

Slujba: ______________________________________________________

Cea mai mare dorinţă sau nevoie:_____________________________________________

Cea mai mare temere: ______________________________________

Cea mai importantă ⁄ speciala fiinţă pentru personaj este: _________________________

O idee de lucru ar fi să începeţi (şi să ţineţi cont) de la minim câte o caracteristică din fiecare clasă: mamă a doi copii (caracteristică socială), mică de statură (caractersitică fizică) şi extrem de miloasă (caracteristică psihologică). La care se adaugă o problemă (fiul ei fură), un secret personal (unul dintre copii e adoptat) şi un obstacol (soţul ei tocmai şi-a pierdut slujba). Personajele pot fi caracterizate şi prin intermediul numelui.

Personajele trebuie să fie distincte unele de celelate şi bine dezvoltate. Nu doar ca şi profil psihologic sau comportament ci şi prin replicile fiecărui personaj, care trebuie să fie verosimile, prin luarea în considerare a pregătirii şi istoriei fiecărui personaj. Acelaşi lucru este valabil pentru comportament şi pentru acţiunile personajului.

Personajele trebuie să ocupe un loc unic în economia fiecărei piese. Dacă două personaje au aproape aceeaşi funcţie în piesă, trebuie să vă gândiţi cum ar putea să se deosebească cei doi. (ex. Mama şi tata)

Personajele clasice, care nu se schimbă pe parcursul unei piese, sunt destul de puţin interesante. În special dacă acestea sunt personaje principale. Încercaţi să le oferiţi un parcurs personal.

4. Decorul

Când aveţi o structură şi un minimum de idei se poate trece la decor sau mai bine zis la locaţie.

Anumite locaţii sunt mai bune pentru conflicte decât altele. Un piroman intr-un depozit de sticle de apă e mai interesant decât unul într-o pădure. Un coleg regizor spunea că spaţiul în teatru trebuie să fie un spaţiu a lui ``între``  cum ar fi un spaţiu de joacă într-o cameră insalubră şi plină de gunoaie. 

O idee importantă e, în măsura în care e posibil, să vizitaţi locaţia vizată sau locaţii similare. Chiar dacă e vorba de şcoală şi mergeţi acolo zilnic, poate ar trebui să faceţi o vizită în calitate de dramaturg şi veţi descoperi detalii noi. 

5. Dialogul

Foarte mare parte din limbajul cotidian sunt interjecţii: „uff..., păi…, mmm”. Acestea pot să apară pe alocuri dacă consideraţi că adaugă o notă de realism dialogului. Altfel, e doar un consum inutil de timp şi publicul se va plictisi sau actorii nu le vor citi. Oricum, în teatru textul este esenţializat faţă de realitate unde felul în care vorbim, în mod normal, este mai lung decât cel de pe scenă. Pe scenă timpul e limitat.

Dialogul nu foloseşte doar pentru ca personajele să se poată expima. Prin dialog se desfăşoară o parte din acţiune. O altă parte din acţiune e evidentă din acţiunile personajelor (de cele mai multe ori marcată prin didascalii (v. Punctul 6.). Astfel, în mod normal, nu dublati ceea ce spun personajele cu ceea ce fac. Şi, mai mult decât atât, încercaţi să completaţi, prin acţiuni, textul. Daca personjul se bucură, puteţi arăta acest lucru printr-o acţiune mai bine decât dacă acesta o spune efectiv. Sau, dacă e speriat, este mai interesant să se ascundă sub pat decât să exclame: „Vai, ce frică îmi e!”

Asiguraţi-vă că peronsonajele sunt constante în vorbire la fel ca şi în acţiuni. Nu poate folosi un limbaj într-o scenă şi un altul în altă scenă.

O idee ar fi să vă alegeţi o persoană foarte cunoscută (fie chiar şi personaj de film) şi să vă imaginaţi ce ar spune, cum ar spune ce ticuri verbale are, dacă are...

În general replici prea lungi sau monoloage lungi pot încetini acţiunea piesei. Citiţi textul piesei cu voce tare să vedeţi cam ce durată are, cu pauze inclusiv. Cititul în gând nu corespunde cu timpul real, decât dacă aveţi o ureche muzicală foarte bună.

Punctuaţia trebuie să fie corectă şi să corespundă intenţiilor voastre în calitate de dramaturg. Dacă nu sunteţi siguri de punctuaţie, puteţi să rugaţi pe cineva să citească piesa în faţa voastră, cu voce tare, să vedeţi dacă lectura corespunde cu intenţiile voastre.

Încercaţi să vă feriţi de verbul ``a fi``. ``Ceva este`` e o formulă general valabilă. Poate în loc de o afirmaţie, aţi putea-o reformula sub formă de intrebare. (ex în loc de ``Ana:  - Sunt din Tulcea.`` , unul din personaje poate să introducă această informaţie ``Corina:  - Ana, tu nu erai din Tulcea?!``)

6. Didascaliile

O didascalie este o indicaţie scenică în cadrul unei piese de teatru, de cele mai multe ori marcată între paranteze.

Teatrul se desfăşoară pe scenă. Pană să ajungă pe scenă, teatrul este citit, adică este literatură sub forma piesei de teatru. Pentru a exista ca literatură, cititorul are nevoie să aibă o imagine cât mai clară despre ce se întâmplă. Pentru a ajunge pe scenă sau pentru a putea forma o imagine cât mai completă la citire, textul are nevoie de didascalii. Didascaliile sunt de mare ajutor atât viitorilor cititori cât şi regizorilor sau actorilor. Acestea trebuie să fie cât mai compacte, clare şi corecte gramatical.

Prin didascalii sunt menţionate nu doar acţiunile sau stări ale personajelor ci şi descrierea locaţiilor sau informaţii generale despre personaje în inceputul piesei. Puteţi introduce personajele cu un singur rând, în care aflăm vârsta şi cum să luăm personajul.

Marea majoritate a acestor stări sau intenţii ar trebui să fie evidentă din acţiune. Textul va fi interpretat, oricum, şi s-ar putea să descoperiţi chiar lucruri interesante prin interpretarea unora. Dacă totul e prea strict ca indicaţie acest lucru totuşi nu e o garanţie a succesului.

Folosiţi didascaliile pentru a descrie ce se întâmplă, însă cât mai scurt. Nu scrieţi nuvele în mijlocul textului. Şi asiguraţi-vă că se înţelege cine face ce acţiune. Nu presupuneţi că ceva este evident.

Nu uitaţi să anunţaţi locaţia şi timpul la începutul fiecărei scene.

7. Alte probleme de conţinut

Sinospsisul reprezintă un sumar al piesei de teatru schematizat. După ce aveţi o idee şi   v-aţi gândit în linii mari cine sunt personajele şi cum anume se petrece acţiunea, puteţi trece la completarea unui sinopsis pentru piesă. Aici am reprodus un posibil sinopsis în cazul în care Shakespespeare ar fi scris unul pentru prima scenă din Hamlet.

Unitatea dramatica	Personajele	Decorul	Actiunea	Alte observaţii
Actul 1, scena 1	Francisco, Bernardo, Horatio şi Marcellus. Mai apoi Fantoma	Elsionore. Pe o platforma in fata castelului	Bernardo îl inlocuieşte pe Fracisco la garda castelului. Vin şi Horatio şi Marcellus. La un moment dat apare şi fantoma fostului rege. Fantoma nu vorbeşte, nu răspunde la chemări sau întrebari. Dispare la fel de brusc cum a apărut. Horaţio crede că, dacă l-ar chema pe Hamlet, fantoma cu siguranţă ar vorbi cu el.  Dispare.

Dacă vă blocaţi în timp ce scrieţi şi nu ştiţi cum să continuaţi, chemaţi pe cineva să fie co-autor. Fie scrieţi alături de cineva, fie rugaţi nişte colegi să joace personajele voastre şi vedeţi dacă ei au soluţii la blocajul de inspiraţie.

Lăsaţi să treacă câteva zile între momentul în care aţi terminat piesa şi momentul în care o trimiteţi. Poate după ce aţi terminat şi sunteţi relaxat pentru că aveţi o versiune de scenariu, vă mai vin idei, replici mai bune sau acţiuni mai interesante.

Reţineţi că în general anumite lucruri nu merg bine pe scenă:

-        oameni care spun ce simt mai degrabă decât fac ceva pentru ca publicul să înţeleagă ce simte – poveştile personale nu pot înlocui acţiunea;

-        copii mici, animale şi televizoare – distrag atenţia de la orice se întâmplă în jur;

-        urmăriri de maşini sau efecte speciale elaborate

deci  ar fi de evitat în piesă.

Prima versiune a piesei s-ar putea să nu fie perfectă. Trebuie să nu vă impacientaţi şi nu vă răzgândiţi şi nu renunţaţi la scris odată ce aţi început.  Cel mai des caz de scriere ratată e cea neterminată. Nimeni nu e perfect şi dacă cineva are să reproşeze ceva operei voastre, atunci criticile se referă la operă şi nu la persoană.

8. Rescrierea si verificarea piesei

Există o mulţime de motive pentru care merită să rescrieţi. Puteţi întodeauna scrie un dialog mai bun sau puteţi crea personaje mai interesante. Cel mai important motiv pentru care merită să reveniţi asupre piesei de teatru e că aceasta s-ar putea să fi suferit modificări în timpul scrisului. Adică aţi început cu o idee despre ce se poate face şi aţi descoperit noi posibilităţi pe parcurs şi personajele sau acţiunea s-au dezvoltat într-o direcţie neaşteptată.

După ce aveţi cel puţin o versiune a piesei de teatru merită să reveniţi şi să verificaţi sau să modificaţi ceva din:

·         Dialog (poate nu e nevoie de atâta dialog ci de mai multe acţiuni)

·         Poveste (poate se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial)

·         Timp (poate se petrece noapte şi nu ziua)

·         Personaje (poate unul din personaje lipseşte şi se face doar referire la el)

·         Relaţii (poate cineva mimează o relaţie pentru a obţine ce vrea)

·         Decor (poate totul se petrece la o reconstituire a poliţiei şi nu live)

·         Titlu (în loc să se numească ``înmormânatare`` poate se numeşte ``Recviem``)

9. Index terminologic

                       

Act

- Diviziune principală a unei opere dramatice, reprezentând o etapă în desfăşurarea acţiunii. – Din lat. actum, fr. Acte ;

-          izvor, înscris, piesă, scrisoare ;

-           eveniment. (~ul Unirii.) ;

-          (TEATRU) (înv.) perdea. (Dramă în 5 ~.)

Actor

- Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc.

Comedie

 - Operă dramatică al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri ;

-          Piesă de teatru destinată să producă râsul.

-          Gen literar care este bazat pe comicul situaţiilor şi caracterelor.

Conflict dramatic

-          Contradicţie între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfăşurarea acţiunii dintr-o operă epică sau dramatică. – Din lat. conflictus, fr. conflit.

Didascalie

-          Instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti. ♦ Notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.

Drama

 - Piesă de teatru cu caracter grav, în care se redă imaginea vieţii reale în datele ei contradictorii, în conflicte puternice şi complexe, adesea într-un amestec de elemente tragice şi comice.

-          Operă dramatică în care tragicul se amestecă cu comicul (predominând cel dintâi) ♦ Nume generic pentru o operă dramatică.

Dramaturg

 - Autor de piese de teatru. – După fr. dramaturge.

Piesa de teatru

–  Operă literară compusă în formă de dialog şi destinată reprezentării pe scenă;  operă dramatică.

Regizor

 – Specialist cu calificare profesională care se ocupă cu regia filmelor, a spectacolelor etc.

-          Cel care regizează o piesă de teatru, un film etc.

Scena 

-  Parte mai ridicată şi special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţiile ;

-          Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieşirea unui personaj.

-           Fig. Loc unde se petrece ceva.

-           Fig. Acţiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenţia; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziţie plastică în care sunt de obicei înfăţişate mai multe personaje.

Scenarist

- Persoană care scrie scenarii. – Din fr. scénariste.

Scenariu

- Textul succint al unei piese de teatru, al unui spectacol sau al unui film, de obicei împreună cu indicaţiile tehnice şi de regie. – Din fr. scénario, it. scenario.

-          Acţiune a unei piese (de teatru).

-          Text care cuprinde subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum şi indicaţii tehnice şi de regie.

Scenograf

- Persoană care face decorurile (şi costumele) unui spectacol.

Sinopsis

- Rezumat foarte concentrat al subiectului (unui scenariu de film).

-  Scurtă expunere, rezumatul subiectului unui film, constituind schiţa unui scenario.

Spectacol

-  Prezentare în faţa publicului a unor opere artistice (teatrale, coregrafice, cinematografice, de circ etc.);

-     Reprezentaţie.

Tragedie

 - Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodământ nefericit.

-          Operă dramatică a cărei acţiune prezintă personaje în luptă cu viaţa şi cu pasiunile omeneşti, având de obicei un deznodământ fatal, trist, care stârneşte sentimente de milă şi durere.

 

 

Curs practic de fotografie si film

Curs de fotografie si film

Manual realizat în cadrul proiectului „Mănâncă mâncare”

- 2012 -

Autori: Toma Albăcan și Adina Rațiu

 

Introducere: Despre mâncare și imagini ca mijloace creative

Mancarea si procesul de hranire sunt  unele dintre cele mai perisabile fenomene necesare vietii, dar  si motive de bucurie sau desfatare . 

In majoritatea sarbatorilor care celebreaza viata o parte importanta a sarbatorii este mancarea.

Nunta, botezul, inmormantarea, trecerea de la o etapa a vietii la alta, majoratul sau maturitatea sunt tot atatea prilejuri de a sarbatori prin diverse retete corelate momentului.  

A manca inseamna a trai dar si a sarbatori  viata. Actul de a manca este o necesitate, dar se supune si unui ritual.

Pregatirea mancarii este o o arta la fel cum este o  arta si servirea mesei. Multe din mesele de sarbatoare necesita o pregatire prealabila si au niste coduri de comportament. (ex dress- codurile)

Servirea mancarii,  mancarurile, felul in care populatia se alimenteaza  definesc anumite zone din punct de vedere cultural.

( Ex: Bucataria orientala difera atat prin ingrediente cat si prin metodele de a gati de bucataria mediteraniana sau occidentala )

Gastronomia este studiul relatiei dintre cultura si alimentatie.

Gastronomia este, prin urmare, o activitate destul de complexă.

Urmărind cu atenție, oricine va descoperi că în jurul mâncărurilor există dans, teatru, pictură, sculptură, literatură, arhitectură, adica toate Artele frumoase.

Servirea mesei ne creaza un complex de senzatii creatoare de sentimente de placere, datorate gusturilor, mirosurilor  sau modului de  prezentare a mancarii. Mesele sunt prilej de comunicare.

Modul de prezentare al mancarii se supune unor norme ale armonizarii culorilor, texturilor alimentelor sau reguli de aranjare a  farfuriei. Regulile pentru a face masa cat mai placuta sunt norme ale  armonizarii senzatiilor.

Termenii folositi pentru descrierea felului in care arata mancarea sunt termeni care stimuleaza dorinta de a manca si starnesc pofta: apetisant, proaspat, gustos, savuros, etc

Gatitul mai este denumit si  arta culinara iar bucatarii sunt numiti maestrii. Bucatarii sunt astfel niste artisti care exerseaza mult mestesugul de a gati. 

Principalele activități ale unui gurmand includ descoperirea, gustarea, experimentarea, cercetarea, înțelegerea și documentarea în scris a alimentelor și mâncărurilor.

Exista meserii deja consacrate prin care gatitul este expus artistic. Bucatari care sunt expozitivi si creaza Show-uri culinare demonstrative, arta de a scrie retete in forme literare, fotografi specializati in fotografii gastronomice etc.

Pe parcursul a cinci zile beneficiarii programului “Mananca mancare” vor invata sa-si exprime sentimentele legate de mancare prin scrierea unor scenarii care vor sta la baza unor proiecte de arta vizuala, fotografie, colaj si slide show fotografic.

Se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte si fiecare fel de mancare are propria poveste.

Training de scriere dramatica, fotografie si slideshow fotografic

Trainingul se va desfasura pe parcursul a cinci zile in care beneficiarii programului vor invata sa cerceteze tematica si anume hrana sanatoasa, sa scrie scenarii care vor sta la baza unor fotografii, colaje si slide show-uri fotografice. 

 Despre fotografie ca mijloc de comunicare:

Fotografia este arta de a comunica ceva care ne-a starnit interesul, care ne-a impresionat sau ne-a starnit curiozitatea.

Zi de zi prin fata noastra se deruleaza o multitudine de imagini pe care, daca suntem impresionati, “le decupam” in memoria noastra pentru ca mai apoi facand recurs la memorie sa le impartasim prietenilor. Fie ca e vorba de un peisaj, de un moment dramatic, un fenomen natural sau o simpla intalnire, mintea umana recurge, atunci cand descrie ceva la descrierea celui mai pregnant moment al imaginii. De exemplu: Am vazut o barza care si-a luat zborul, momentul zborului este momentul care ne-a atras atentia. Avea aripile si ciocul, foarte mari. In “fotografia” aceasta barza este subiectul, apoi descriem detalii, care ne-au intrigat, “aripile si ciocul sunt foarte lungi. De cele mai multe ori memoria retine detalii de colorit, “era la apusul soarelui, cerul era rosu” .

In actualitate imaginea este mult mai importanta decat in alte perioade, mijloacele moderne ne permit ca in fiecare moment sa imortalizam ceva inedit sau amuzant. Mai mult acum exista Facebook, locul care iti descrie starile in primul rand prin fotografiile postate. Facebook are de asemenea peretele, locul in care ne descriem in scris starile sau descrierile a ceea ce am postat ca imagine.

Devenim, descriind cotidianul prin descrierea imaginilor,  niste artisti ai comentarii acestuia prin fotografie, fie ea intiparita in memorie fie capturata in telefonul mobil, in aparatul de fotografiat. Exista stiluri si genuri ale fotografiei: instantaneul cotidian, fotografia dintr-un reportaj autonom(de genul unui album de pe facebook), colajul regizat, fotografia publicitara si fotografia conceptuala. 

Instantaneul cotidian este surprinderea unui moment din timpul unei zile care sa descrie asa cum ziceam, propria parere despre subiectul fotografiat. Daca fotografiem profilul unui om cu nasul foarte mare sau in timp ce face un gest nepotrivit pe care-l surprindem pentru a-l pune in evidenta, rezulta faptul ca am transmis o idee critica la adresa a ceea ce am vazut. Doi copii care isi impart inghetata reprezinta un comentariu pozitiv al unui gest frumos, delicat si genuin.

Astfel noi oferim prin fotografie o viziune proprie si exprimam o opinie. 

Reportajul autonom este o succesiune fotografica ce descrie o actiune mai ampla. Reportajul autonom este acela care are nevoie de un scenariu. Vrem de exemplu sa expunem in imagini felul in care se circula cu mijloacele de transport in comun. Un astfel de reportaj are nevoie de un script, sau scenariu care descrie din nou o opinie sau un punct de vedere. Vrem sa aratam de exemplu ca avem un transport in comun bun, cu un tramvai modern, atunci scenariul nostru urmareste aspectele frumoase ale subiectului pe care il abordam. Un astfel de script sau scenariu este un plan care pe parcursul “documentarii” sale fotografice se va schimba si in functie de imaginile pe care le gasim si care ne starnesc interesul. O persoana in varsta urca cu usurinta in tramvai pentru ca usa se deschide direct la nivelul solului. Interiorul este unul frumos, fotografiem fete relaxate cate se bucura de calatorie. In scenariu vom scrie “ o imagine care sa descrie confortul tramvaiului” etc

Motto:

Inainte sa fie un limbaj, fotografia e arta.

Inainte sa fie arta, fotografia e un mestesug.

Inainte sa fie mestesug, fotografia e fizica, mecanica, optica, chimie, electronica, informatica, atitudine, comunicare, orientare.

Inainte sa fie toate acestea, fotografia este pasiune.

Se poate invata mai intai alfabetul, mai apoi cuvintele si in cele din urma cum se fac versurile,  eseurile sau metaforele  în fotografie pentru ca fotografia este un limbaj universal.

Ce este şi ce face acest curs?

           Cursul se adreseaza tinerilor care doresc sa se initieze in tehnica fotografica, de la incadrarea subiectului si potrivirea timpului de expunere  pana la prelucrarea ulterioara in Photoshop, pregatire pentru tipar sau publicare pe Internet.

           Cursul isi propune sa expuna si sa dezvolte doua componente majore : in primul rand, aprofundarea elementelor de tehnica si arta fotografica - un studiu intensiv al fundamentelor fotografiei si al elementelor de compozitie, aducand in discutie diferite stiluri fotografice, iar in al doilea rand, procesarea profesionala a imaginilor in Adobe Photoshop si Adobe Lightroom.

          Fiind un curs interactiv accentul se va pune pe lucrul practic astfel incat orice notiune teoretica se va pune in practica la orele de curs.

Modalitati de lucru: - predare teoretica : explicare, exemplificare , analiza.

                                   - activitati practice: workshop.

Lectia nr 1 – Notiuni introductive

Scopul lectiei:

-           Familiarizarea tinerilor cu aparatul foto digital si cu notiunile tehnice specifice legate de fotografie,

-     Dobândirea abilităţilor de organizare a şedinţelor fotografice,

-           Lucrul in echipa, colaborarea dintre tineri proveniti din diverse medii sociale precum si colaborarea cu tineri cu dizabilitati de vorbire si auz,

-           Dezvoltarea abilitatilor sociale, civice si educationale ale tinerilor participanti la proiect,

-           Dezvoltarea simtului artistic

-     Dobandirea competenţelor necesare desfăşurării ocupaţiei de fotograf .

Durata: 

              50 min cunostinte teoretice la un nivel accesibil pentru toti participantii, intr-o atmosfera placuta

               10 min pauza

               50 min activitati practice

             

Conditii de participare: cunoştinţe de bază privind utilizarea calculatorului si detinerea unui aparat foto digital cu funcţie manuală

-           Fiecare participant isi va aduce propriul aparat foto in buna stare de functionare, cu acumulatorii incarcati.

-           Participantii care si-au cumparat aparate foto digitale noi, special pentru acest proiect , vor fi sfatuiti să studieze în detaliu manualul de utilizare al aparatului si sa faca fotografii de probă în timp ce studiaza manualul.

Cunostinte teoretice:

Componentele principale ale aparatului foto:

- Corpul aparatului (cunoscut ca şi camera obscură)

- Diafragma (dispozitiv de deschidere al obiectivului)

- Obturatorul (dispozitivul prin care lumina ajunge la senzor sau la peliculă)

- Vizorul (permite prinderea în câmpul aparatului a obiectului care trebuie observat.)

- Obiectivul (dispozitivul care transmite imaginea în planul de focalizare)

- Blitzul – dispozitivul care aduce suplimentul de lumină.

Activitati practice – fotografii diverse

Lectia nr 2 – Tehnica fotografica

Scopul lectiei:

-           Familiarizarea tinerilor cu aparatul foto digital si cu notiunile tehnice specifice legate de fotografie

-           Dobândirea abilităţilor de organizare a şedinţelor fotografice,

-           Lucrul in echipa, colaborarea dintre tineri proveniti din diverse medii sociale precum si colaborarea cu tineri cu dizabilitati de vorbire si auz,

-           Dezvoltarea abilitatilor sociale, civice si educationale ale tinerilor participanti la proiect,

-           Dezvoltarea simtului artistic,

-           Dobandirea competenţelor necesare desfăşurării ocupaţiei de fotograf

Durata:  50 min cunostinte teoretice intr-o atmosfera placuta, relaxata

               10 min pauza

               50 min activitati practice

Cunostinte teoretice

- Controlul camerei foto – notiuni referitoare la setarile aparatelor foto digitale

- Filtre – utilizari speciale (filtre incluse in functiile standard ale aparatului si filtre pentru obiective, in scopuri de corectie sau de realizare de efecte speciale)

- Intelegere expunere (timpii de expunere/ in secunde; valori si masurari; subexpunere sau supraexpunere; expunerea subiectelor in miscare;

- Diafragma;

- Focalizare;

- Folosire blitz/flash si tehnici speciale (tipuri de blitzuri; efecte asupra expunerii; utilizari simultane de mai multe blitzuri; sincronizari cu timpii de exunere);

- Lumini si umbre (intensitati luminoase; temperatura de culoare; reflexii; difuzia; dispersia; polarizarea);

Culoarea in fotografie (nuanta/saturatie/stralucire)

de interior si exterior; tehnici de iluminare); 

Lectia nr. 3 - Compozitia fotografiei, lumina si crearea efectelor

Scopul lectiei:

-           Recapitularea si consolidarea cunostintelor dobandite in primele 2 module si dobandirea de noi cunostinte legate de compozitia fotografiei, lumina si crearea efectelor.

-           Dobândirea abilităţilor de organizare a şedinţelor fotografice,

-           Lucrul in echipa, colaborarea dintre tineri proveniti din diverse medii sociale precum si colaborarea cu tineri cu dizabilitati de vorbire si auz,

-           Dezvoltarea abilitatilor sociale, civice si educationale ale tinerilor participanti la proiect,

-           Dezvoltarea simtului artistic,

-           Dobandirea competenţelor necesare desfăşurării ocupaţiei de fotograf

Durata:  50 min cunostinte teoretice intr-o atmosfera de veselie si buna dispozitie

 10 min pauza

 50 min activitati practice

Fotografia reprezinta comunicare intr-un limbaj vizual, fiecare fotografie spune o poveste, transmite un mesaj .

Se va afisa pe flipchart cate o fotografie facuta de fiecare participant in primul si/sau al doilea modul,  iar participantii vor fi rugati sa scrie povestea unei fotografii preferate, alta decat cea proprie, in nu mai mult de 5 randuri. Se va discuta daca mesajul a ajuns in mod corect de la emitator la receptor.

Se va aprofunda  tema “Compoziţia fotografiei”  – fotografia avand două elemente cheie: subiectul şi mediul înconjurător.  Calitatea produsului finit  depinde în cea mai mare măsură de simţul artistic al fotografului.

Participantii vor invata sa foloseasca camera digitala in functie de lumina ambientala sau rezultatul dorit.

Activitatile  practice vor reflecta cunostintele teoretice dobandite

Lectia nr 4 - Fotografia de studio si fotografia de exterior

Scopul lectiei:

-           Recapitularea si consolidarea cunostintelor dobandite in primele 3 modul e si dobandirea de noi cunostinte legate de fotografia de studio si fotografia de exterior.

-           Dobândirea abilităţilor de organizare a şedinţelor fotografice,

-           Lucrul in echipa, colaborarea dintre tineri proveniti din diverse medii sociale precum si colaborarea cu tineri cu dizabilitati de vorbire si auz,

-           Dezvoltarea abilitatilor sociale, civice si educationale ale tinerilor participanti la proiect,

-           Dezvoltarea simtului artistic,

-           Dobandirea competenţelor necesare desfăşurării ocupaţiei de fotograf

Durata:  50 min cunostinte teoretice intr-o atmosfera de veselie si buna dispozitie

 10 min pauza

 50 min activitati practice

Se va aprofunda  tema “Fotografie de studio” – se va asigura logistica necesara, sala fiind transformata intr-un studio foto iar participantii vor fi pe rand “fotografi”si “fotomodele”. Ei vor invata despre :

-           Tehnici de iluminare diverse

-           Folosirea fundalului corespunzator temei date

-           Ce sa ceara modelului si cum sa-l directioneze

-           Importanta machiajul si a parului pentru tema data

-           Lucrul in echipa si importanta lui

si vor aplica in practica cele invatate.

De asemenea, participantii vor invata sa:

-  Fotografieze sticla si articolele transparente

-  Fotografieze  produsele de inox

-  Fotografieze produse alimentare, fructe, legume, mancaruri, compozitii cu tematica gastronomica

Se va aprofunda  tema “Fotografie de exterior”.

Participantii vor invata despre:

-  Alegerea momentului zilei pentru fotografiere cat si a folosirii elementelor existente ca fundal sau accesorii

 - Tehnici de taiere / adaos lumina

-  Tehnici de folosire a blitzului de studio in exterior

-  Tehnici pentru fotografia de noapte

Participantii isi vor insusi notiunile de baza despre realizarea unui:

fotoreportaj - aspecte si recomandari in functie de domenii: sportiv, artistic, turistic, social, politic, ceremonii, etc.);

portret - planuri de prezentare; compozitii; distante focale; fotografii de grup; decoruri; fundaluri de interior si exterior; tehnici de iluminare);

peisajul

si vor aplica in practica cele invatate.

Lectia nr 5 – Tehnici avansate de retus foto si tehnici de prelucrare si trucaj pe fotografie

Scopul lectiei:

- Recapitularea si consolidarea cunostintelor dobandite in primele 4 module si dobandirea de noi cunostinte legate de tehnici le avansate de retus foto si tehnici de prelucrare si trucaj pe fotografie.

- Dobândirea abilităţilor de organizare a şedinţelor fotografice,

- Lucrul in echipa, colaborarea dintre tineri proveniti din diverse medii sociale precum si colaborarea cu tineri cu dizabilitati de vorbire si auz,

- Dezvoltarea abilitatilor sociale, civice si educationale ale tinerilor participanti la proiect,

- Dezvoltarea simtului artistic

- Dobandirea competenţelor necesare desfăşurării ocupaţiei de fotograf

Durata:  50 min cunostinte teoretice intr-o atmosfera de veselie si buna dispozitie

 10 min pauza

 50 min activitati practice

In acest curs se va studia folosirea programului Adobe Lightroom  si elemente de baza Adobe Photoshop.

Adobe Photoshop:

- Folosirea tehnicilor avansate de editare si retusare a imaginilor: corectare cromatica,  introducerea de noi elemente, prelucrare + montaj de imagini (reasamblare elemente), decupaj

- Explorarea mediului de lucru Photoshop - instrumentele specializate de lucru cu analiza bara de proprietati si corelare cu ferestre specializate (ex: Layers, History, Paths, Info, Navigator, s.a.) si meniuri legate de operatiunile propuse, controlul culorilor, elemente pentru controlul mediului de vizualizare pe ecran - organizarea paletelor

- Realizare selectii complexe ,  crop-uri imagini, transformari proportionale si la dimensiune fixa, gradienti, pattern-uri, brush-uri, editare culori, instrumente de blurare, subexpunere sau supraexpunere a pixelilor, saturare sau desaturare a pixelilor, instrumente de clonare;

- Utilizarea elementelor necesare editarii structurilor bitmap, reesantionarea imaginilor, trasarea structurilor bitmap;

Efecte: Drop Shadow, Inner Shadow, Outer & Inner Glow, Stroke, Gradient Overlay, Satin, Bevel & Emboss

- Productia de imagini, lucrul cu imagini destinate mediului web, modalitati de optimizare elementele grafice pentru Web.

Competenţe dobândite de participanţi la finalul modulului:

•           culegerea datelor necesare efectuării lucrărilor fotografice

•           utilizarea şi întreţinerea aparaturii de profil

•           pregătirea, executarea şi prelucrarea fotografiilor digitale

Cele mai bune fotografii realizate de fiecare participant cu ocazia proiectului vor fi tiparite pe tipul de suport adecvat: hartie foto, canvas, K-fix, la dimensiunea de 0,50 m / 0,70 m si vor fi expuse in si out doors cu ocazia expozitiilor de promovare a rezultatelor proiectului.

Lectia nr 6 – Trecerea de la imagine statică la imagine în mișcare

Cursul este adresat tinerilor dornici sa afle ce se intampla in spatele camerei de luat vederi, tinerilor care au  idei creative si inovatoare pe care doresc sa le puna in practica.

Modalitati de lucru - predare teoretica : explicare, exemplificare , analiza.

                                   - activitati practice: workshop.

In acest curs, participantii vor dobandi cunostinte generale despre camera video, vor invata

•           cum se mânuiește o cameră video,

•           care sunt principalele încadraturi folosite de cameramani și diferența dintre planurile de filmare.

•           cum se foloseste Windows Movie Maker pentru a taia, lipi, edita, adauga efecte pe clipuri video

•           cum se face un slideshow din poze, cum se pot pune efecte pe poze sau clipuri video, cum se pot edita sau taia clipuri video, cum se pot pune efecte de tranzitie (trecerea de la un clip la altul se numeste efect de tranzitie)

La sfarsitul cursului toți participantii vor putea să foloseasca o cameră video și să încerce câteva dintre cele învățate. Ei vor fi incurajati sa au creeze câteva scurte scenarii de film, filmând împreună cu trainerul primele lor secvențe cinematografice și învățând despre decupajul cinematografic.

Lectia nr 7 – Folosirea scenariului și a regiei de film/fotografie

Cursul este adresat tinerilor dornici sa afle ce se intampla in spatele camerei de luat vederi, tinerilor care au  idei creative pe care doresc sa le puna in practica.

Modalitati de lucru - predare teoretica : explicare, exemplificare , analiza.

                                   - activitati practice: workshop.

Cursul contine:

•           ateliere de limbaj audiovizual – scenaristica, regie, imagine, editare si productie de film.

•           exercitii de limbaj cinematografic pornind de la un fragment literar, de la o fotografie, pictura sau secventa de film.

•           exercitii pentru stimularea creativitatii – gasirea ideii cinematografice.

•           creearea personajului de film.

•           dezvoltarea dialogului intr-un scenariu de scurt metraj.

•           notiuni de cultura cinematografica – istoria filmului, curente si genuri in cinematografia mondiala.

•           arta regiei de film: planul cinematografic, secventa cinematografica, decupajul regizoral, repetitiile cu actorii in platoul de filmare, unghiurile de filmare si miscarile aparatului de filmat.

•           tehnici de iluminare in platou pentru filmari interioare si exterioare.

•           decupajul regizoral, tehnica de montaj in spot publicitar, videoclip, televiziune, film documentar si fictiune.

•           realizarea castingului de film.

•           scenografia de film.

•           arta actorului de film.

•           notiuni de productie cinematografica – cautarea unor surse de finantare, bugetarea unui film, etc.

Cursul se va finaliza cu realizarea unui film de scurt metraj (reportaj, videoclip, fictiune, documentar) si cursantii primesc suport in vederea realizarii filmelor. 

Lectia nr 8 – Aprofundarea cunoștintelor de editare în vederea editării video

Cursul este adresat tinerilor creativi, dornici sa invete atat tainele editarii materialelor video, cat si sa spuna o poveste cu ajutorul unui clip sau film.

In acest curs se va aprofunda modalitatea de lucru cu Adobe Premiere si instrumentele acestuia. De asemenea, se va invata despre:

•           Compozitie de baza

•           Corectii de culoare si luminozitate

•           Crearea titlurilor

•           Exportarea fisierelor in diferite formate

La sfarsitul perioadei de pregatire, participantii vor fi capabili sa lucreze cu programul si sa stapaneasca notiunile tehnice si procedeele de editare. Toate notiunile teoretice vor fi puse in practica la orele de curs pentru a putea fi invatate mai usor sub indrumarea trainerului.

9. Vocabular

AE – (Auto Exposure) este un mod de fotografiere in care aparatul alege setarile optime pentru expunere tinand seama de conditiile de iluminare.
AE Lock - ( Automatic Exposure lock ) Abilitatea de a bloca setarile de expunere (apertura si viteza shutteru-lui), utila atunci cand mai multe poze urmeaza a fi lipite intre ele.

Aperture - ( Diafragma ) Sistem cu care se poate varia fluxul de lumina care strabate obiectivul, dar si profunzimea si uneori chiar claritatea.

AF – (Auto Focus) un mod de fotografiere in care aparatul realizeaza focusul in mod automat.

Buffer - Memorie rapida pentru stocarea temporara a informatiilor, dupa care sunt scrise pe card sau in memoria aparatului, functia permite efectuarea mai multor poze, in succesiune rapida.

Burst Mode - Posibilitatea de a face mai multe poze prin apasarea unui singur buton, se mai numesc si fotografii in rafala.

CCD – (Charge-Coupled Device) reprezinta senzorul care realizeaza captura imaginii.”Dimensiunea” lui este masurata in pixeli.
CMOS – (Complementary Metal Oxide Semiconductor) este un alt tip de senzor, se intalneste mai rar, dar viitorul se pare ca ii apartine datorita consumului mai redus de energie fata de senzorul CCD

Diafragma - Dispozitiv al aparatului de fotografiat care, prin deschidere sau inchidere, permite controlul asupra cantitatii de lumina ce patrunde in aparat

EXIF - ( Exchangeable Image File ) Standard pentru stocarea de informatii ce salveaza detalii privind aparatul, poza, data , in formatul fotografiei.

IS - ( Image Stabilization ) Metoda de compensare optica a miscarilor fotografului.

JPEG (Joint Photographic Experts Group) este formatul de imagine cel mai des folosit pentru stocarea imaginilor si/sau afisarea lor pe internet. Acest algoritm se bazeaza pe faptul ca oamnenii sunt mult mai senzitivi la micile modificari de stralucire (luminescenta) decat la cele de culoare. Acest format suporta adancimi de culoare de pana la 24 de biti. Este bine ca sa alegeti acest format de imagine atunci cand ea nu va mai fi editata, si acesta este rezultatul final. Cat timp editati imaginea, folositi formate fara pierdere de calitate precum BMP si TIFF. Compresia este realizata in bocuri de 8x8 pixeli, care sunt vizibili daca folositi un grad mare de compresie si mariti imaginea.

Macro – Este un mod de fotografiere in care subiectul se afla foarte aproape de obiectivul aparatului.
Megapixel – Este unitatea de masura a unui senzor CCD si include 1 mil de pixeli. Aceasta marime este unul dintre elementele de diferentiere ale aparatelor digitale.
Megapixel – Este unitatea de masura a unui senzor CCD si include 1 mil de pixeli. Aceasta marime este unul dintre elementele de diferentiere ale aparatelor digitale.

RAW -  Compresia poate degrada intr-o anumita proportie imaginea, de aceea unele aparate permit stocarea lor necomprimate pentru a pastra o calitate cat mai mare posibil. In unele cazuri aceste fisiere sunt proprietatea unor firme si nu sunt prezente in alte aplicatii decat cele dezoltate de firma respectiva. De exemplu Canon foloseste fisiere necomprimate care interpoleaza imaginea o data ce este descarcata pe computer. Alte aparate folosesc un format mai universal - TIFF.

Sensibilitate ISO – Reprezinta senzitivitatea senzorului la lumina.Putem intalni valori de 200, 400, 800 (mai uzuale) insa pot urca si pana la 1600 sau chiar 3200 in cazul modelelor mai avansate.O setare ISO mai joasa este folosita pentru capturarea imaginilor foarte luminoase din moment ce scade senzitivitatea la lumina. Cu cat setarea ISO este mai ridicata cu atat mai mult creste si nivelul de zgomot al imaginii finale (acele granulatii)
Shutterspeed - Durata in care filmul sau captorul de imagine, in cazul aparatelor digitale, este expus la lumina.

TIFF(Tag Image File Format) a fost initial descoperit si dezvoltat de corporatia Aldus pentru a stoca imaginile create de scannere si programe de editare grafica. Acest format este foarte raspandit,mai ales in aplicatiile DTP. Acest format de imagine are mai multe variante, unele pot fi comprimate cu algoritmi fara pierdere de imagine, precum LZW. Aceste fisiere suporta o adancime a colorii de pana la 24 de biti

Viewfinder – Este vizorul prin care utilizatorul unei camere foto poate face compozitia unei imagini fara a folosi ecranul LCD. Acesta poate fi de doua tipuri : optic (nu consuma energie, se foloseste sistemul intern de lentile) sau electronic (un mic ecran LCD pe care pot fi afisate si alte informatii referitoare la setari)

Zoom Digital - Permite marirea (apropierea) subiectului, selecteaza doar o parte a fotografiei si se pierde din claritate si calitate.

Zoom Optic - Permite marirea (apropierea) subiectului fara ca fotografia sa isi schimbe rezolutia. Fotografiile ies clare si de calitate.